vacanta de vara !

Cu nodul acela din gat care insoteste fiecare amintire a unui timp, a unui spatiu, a unor oameni, dar mai ales a copilariei pierdute, ma vad si acum de nestavilit,de neoprit,de necontrolat in zilele vacantei de vara...de fiekare data kand ajungeam „La tara” simteam nevoia sa fug mereu nebuna... fugeam de acasa, fugeam la jiu, fugeam in satele vecine..fara sa-mi fak vreo problema din pricina bunicilor,bietii...imi amintesk k am plekat odata in juru pranzului pe furis,cu o galeata cat mine de mare,chipurile sa ii dau apa capritei noastre protapita la 3 ulite mai inkolo...knd de fapt eu stiusem din prima secunda ca ma voi alatura celorlalti copii "nebuni" de prin sat sa mergem sa facem baie....si uite-asa,luata cu iuresul copilariei am pierdut notiunea timpului dar si pe cea a memoriei kre ar fi trebuit sa-mi aminteaska faptul k bunicul meu(la ora amiezii ,la kre nu intelegea ce tot faceam cu capra aia de nu mai ajung akasa)trecea intotdeauna in drumul lui spre gradina prin locul acela.knd un koleg de joaka a urlat la mine sa bag capul sub apa,era deja prea tarziu sa trec neobservata.a inceput sa alerge dupa mine,timp in kre eu tzusti,am iesit din apa si am luat`o la fuga pe kamp,rahitica cum eram pe atunci,si`n chiloti,si fugeam...fara sa ma uit in urma,de-mi sfaraiau calcaiele pana s-a dat batut...stiam k skapsem doar temporar,asa k atunci knd s-a inserat si tataie trebuia sa ajunga aksa m-am aciuat la niste fini care stateau vizavi de casa noastra mintindu-i ca toti cei ai casei stiau unde aveam sa dorm in noaptea aceea si fusesera de acord.Am adormit,dar aveam sa aflu mai tarziu si sa constientizez acum, mare fiind si cu putere de discernamant,ca a fost una dintre cele mai grele si mai albe nopti din viata bunicilor mei..m-au kautat in tot satul,la surorile bunicii mele,la sora bunicului meu,la prietenele mele de joaka,in lanurile de porumb de la sosea,la canalul unde fusesem prinsa dup`amiaza...peste tot!
in final,deznadajduiti si disperati k probabil ma inecasem in apa canalului:)),au anuntat`o pe mama mea care ma crezuse in siguranta si kre akum venise cu toata familia cu masina de la craiova sa-mi pescuiasca trupul de prin apele jiului...:)imaginea trupului meu rahitic,inecat,inert ma inspaimanta si pe mine akum,knd privesk episodul asta cu detasare si ku oarecare zambet al sufletului pentru nebuniile kre fac fiecare copilarie unica pentru cel care a trait-o.
ma rog,intr`un final,knd se intaurase ditamai jalea in kurtea noastra plina de masini,mi-am dat seama k trebuie sa ies din askunzatoare si am asteptat momentul in kre mama mea se intorsese epuizata de cautari iar in klipa in kre am intrat tiptil pe poarta primul care m-a vazut a fost bunica-miu kre a ramas incremenit pe banka pe care era asezat. Chipul lui parca trasnit de fulger, statuie in timp, mi-a ramas in minte. Mami m-a luat in brate si abia acum a-nceput sa ma jeleasca mai cu foc, iar restul imi pupau ba manutele, ba piciorusele murdare...:)
cu totii cred ca ne intoarcem in timp pe ulitele copilariei si`i multumesk lui Dumnezeu ca viata mea a inceput intr-un sat de la marginea Jiului,k nu m-am naskut precum copiii din zilele de azi kre au inlocuit ochiurile facute`n tigaie de bunici cu McChickenul de la Mc Donald’s sau porumbu’ copt in test incalzit cu taciuni cu cel fiert de la KFC, modern ambalat,sania de lemn cu masinutele de la karting,costumasele crosetate de mamaie cu deuxpiece-uri Christian Dior baby..
orikat am fi de mari ne intoarcem mereu la ce-am trait in kopilarie,la momentele in care am fakut prima alegere,inconstienta,de pe tava motului sau a turtei,trasandu-ne,makar la nivel de superstitie,destinul,la clipa in care am vorbit pentru prima data, la primele coronite, la paradisul pierdut in care altii aveau grija noastra, fiind iubiti neconditionat si iertandu-ni-se orice greseala pe motivul inocentei si a nestiintei noastre...