luni, 14 decembrie 2009

azi

..am inteles ca viata nu e niciodata previzibila, chiar daca noua ni se pare ca pricepem tot dintr-o singura privire. Si m-am bucurat sa mi se confirme ca destinul ni-l facem singuri, daca suntem puternici, daca suntem curajosi, daca ne dam dreptul sa traim cu demnitate si cu onoare si cu dragoste fara limite. Daca sfidam aparentele, daca ne luam la tranta cu noroacele nemeritate ale altora si le construim, cu truda, cu emotie, pe ale noastre. Si le facem sa dureze mereu.

sâmbătă, 12 decembrie 2009

De cand ma stiu mi-au placut copiii.chiar si in perioadele in care ajunsesem sa ma indoiesc ca mai exista dragoste pe lume.Apoi, lucrurile s-au rostogolit catre viata mea de astazi fara sa am timp sa ma dezmeticesc. M-am indragostit brusc si definitiv, exact atunci cand renuntasem la orice vis de iubire. Si am constatat ca am ramas insarcinata inainte sa pricep ce se intampla cu mine, ce va fi cu viata mea, cu dragostea noastra inghesuita printre conventii si prejudecati.
Cand prima echografie la care medicul a incercat sa afle sexul copilului ne-a adus vestea ca vom avea o fetita,am fost, cumva, dezamagita. Dar m-am consolat cu gandul ca Dumnezeu le randuieste mai bine decat pricepem noi. Ca, intotdeauna, soarta face ordine intr-un fel cu mult mai intelept decat reusim noi prin propria noastra vointa. Si am consimtit, din adancul inimii(ma consolam mai mult) ca si de data asta..asa a fost sa fie.am petrecut mai bine de doua luni convinsa fiind ca port in pantec o fetita..I-am cautat si nume,dar nu i-am gasit niciunul,pt ca stiam doar unul singur...de baietel.
Cand am fost zilele trecute la alt echograf,mi s-a spus fara ezitari ca voi avea un baietel.Nu am mai crezut.Am mai stat putin, sa ma dezmeticesc, si am repetat echografia, la alt medic. Acum nu ma mai indoiesc. Voi avea un baietel, asa cum mi-am dorit nebuneste, in fiecare gand, in fiecare vis. De cand am aflat, ma imbat de revelatia ca, atunci cand iti doresti ceva din tot sufletul, dorinta se implineste.Ca eu,am parte de mai mult noroc decat am indraznit sa cer vreodata. Ca, dupa ce am renuntat sa mai ratacesc printre amoruri mintite, mi-a fost dat sa traiesc o iubire atat de mare, incat nu-mi lasa loc de ezitari. Ca voi avea un baietel pe care l-am asteptat mereu. Si care va purta numele pe care l-am gasit amandoi deodata intr-un adanc de speranta, intr-un inceput de zbor care nu se va termina niciodata.

miercuri, 29 iulie 2009

eterne vinovatii..pentru ce?!?

mai intai,m-am simtit eu vinovata pt fericirea mea,pt ca ma simteam oarecum "iesita din rand".mi se parea ca nu mai sunt demna sa ascult tristetile nimanui...din moment ce eu plang dintr-un singur motiv pe lumea asta...si ala chiar intemeiat!si apoi,au inceput altii sa incerce sa ma faca sa ma simt vinovata...O femeie care n-a stiut niciodata sa fie fericita mi-a reprosat ca fericirea mea de azi am furat-o din naclaiala vietii sale de ieri.un prieten bun mi-a batut obrazul ca nu mai stam la taclale ca odinioara si ca nu-i frumos ce fac, o sa fiu eu iarasi singura si nici el n-o sa-si mai faca timp pentru mine. O amica s-a suparat ca nu mai mergem amandoua la film.etc etc etc.
destul m-am luptat cu tristetea mea pura si nobila,nevinovata,iar cand,cu timpul, am capatat, o data cu lumina din inima, vinovatii de om care nu stie sa-si revendice clipa de fatza...ma confrunt cu rautatile unora care traiesc si acum dupa principiul "sa moara si capra vecinului" transpusa in versiunea “daca n-am fost eu fericit, atunci nimeni sa nu fie!”. Si, cu toate astea, nu as da prezentul meu pe nimic.pentru ca...in fiecare dimineata cand ma trezesc si te gasesc langa mine, ma cutremur de recunostinta, si de emotie, si de fericire, si multumesc, cu sufletul ingenuncheat, pentru minunea pe care mi-a fost dat s-o traiesc...chiar daca nici de data asta nu le am pe toate,si stiu ca nu le voi mai avea..indiferent ce ar fi de acum inainte...o parte a sufletului meu va ramane undeva...pentru totdeauna...
si daca,intr-adevar sunt vinovata pentru ce simt..daca nu era scris in destinul meu sa fiu fericita si mi-am rasturnat soarta cu rugaciunile mele, cu lacrimile mele, cu asteptarea mea inversunata, atunci imi cer inca si inca o data iertare, dar fericirea mea n-o mai dau inapoi!

duminică, 19 iulie 2009

dreptul la fericire

iubirea e o chestiune de onoare, de cuvant, in care doi oameni, care au decis impreuna ca nu se mint si nu se insala – sau au decis impreuna ca se mint si se insala, nu conteaza, dar trebuie luata neaparat decizia - isi tin cuvantul unul fata de celalalt si se iubesc alegandu-se unul pe altul in fiecare zi..
ma simt mereu vinovata ca sunt fericita...de la o vreme incoace,sunt nepermis de aproape de conditia fericirii,iar asta imi da adesea frisoane.Caut cusururi iubirii mele si nod in papura iubirii lui. Iar cand prietenele mele ma tachineaza ...(am primit mai zilele trecute un mesaj de la una dintre ele in care-mi scria.."bine ca te iubeste pe tine toata lumea"...)...ma scuz,spunandu`le ca poate am avut si eu momentele mele de angoasa,de nefericire....(desi pe undeva stiu ca am fost scutita de "suferintele din dragoste",dar am avut parte oricum pe alte parti..p.s.le-as fi preferat pe cele din dragoste.)!
Daca stiti vreun curs la care m-as putea inscrie ca sa-mi recapat in propriii mei ochi dreptul la fericire, va rog sa imi spuneti. Am sa-l urmez, oricat de mult ar costa. Ba chiar m-as bucura sa aiba pret obscen. Macar saraca sa raman, daca nefericita nu-mi mai este dat…

sâmbătă, 13 iunie 2009

Amintiri din alte viati

Mi-am amintit de lucruri pe care nu mi le-as fi putut aminti niciodata.Aniversarea Andreei, petrecuta intr-un sat de campie din preajma Jiului, m-a obligat sa imi aduc aminte…
De lanurile nesfarsite de grau de dincolo de care rasarea, la sfarsitul zilei, bunicul meu,de tatal meu care aparea la sfarsitul saptamanii,tanar si chipes, barbatul asteptat cu nesat de femeia nespus de frumoasa, cu ochi caprui si zambet trist: mama mea. Mi-am amintit de parfumul iubirii parintilor mei. Dragostea lor patimasa,mi-a revenit ca un vartej in suflet, facandu-mi iubirea de azi sa creasca si mai inalta, sa se imbogateasca cu miracolul din care m-am nascut eu insami........Mi-am amintit de visul in care mi-am visat fericirea viitoare, mi-am adus aminte ca barbatul meu mi-a fost ursit dintotdeauna, ca numele lui mi-a rasarit in noaptea de Boboteaza, in care am adormit, o singura data in viata, cu busuioc sub perna de fecioara.Mi-am amintit de copiii pe care ii voi naste,de vietile pe care le voi trai in fiecare zi de acum inainte, toate asezate sub semnul fericirii... (niciodata din nou)... intregi. Mi-am amintit de un drum de tara pe care vom merge impreuna.. Mi-am amintit de cat de mult il voi iubi si peste o mie de ani. Mi-am amintit…

luni, 1 iunie 2009

ce a ramas,in mine,de copil

incapatanarea mea de a ma bucura de lucrurile marunte:)...
neputinta mea de a-mi stapani lakrimile atunci cand ma podideste plansul
faptul ca,daka spun o minciuna sau dk aud ceva kare ma stanjeneste,rosesc..
bucuria de a ma invarti si de a ma da in toate masinariile copilariei
inocenta mea in fata iubirii
nedumerirea in fata unei lumi in care oamenii s-au facut mari, si rai, si lasi.
nevoia mea nebuneasca de a fi tinuta de mana
felul in kre ma legan singura,inainte sa adorm.
frica de intuneric!!
imbracatul cu aceleasi haine preferate pana la tocire
Incapatanarea in orice, incapatanare sa fie
puterea de a zambi din nou diminetii,chiar si atunci cand am dormit pe o perna uda de lacrimi.

ce am pierdut
cadouri in cizme de Mos Nicolae
scrisoarea pe care i-o lipeam in fiecare an lui mos craciun pe geam
siguranta de maine si bucuria de ieri
persoana care imi spunea intotdeauna prima "la multi ani"..atat de 1 iunie..cat si de ziua mea...


Daca as mai fi avut timp, poate as fi gasit mai multe care au ramas, mai multe care au plecat…

joi, 28 mai 2009

De vazut neaparat!

Emotii, dramatism, lupta, sperante, transpiratie, crampoane, bucurie, victorie, deznadejde, revansa...
si chiar moarte... Toate pentru Barcelona-Manchester...
Vedeti aici superbele fotografii ale victoriei spaniole. Eu am tinut cu Barca.


http://www1.uefa.com/photos/uefacom/index.html

why men love bitches

o carte super tare cu care sunt intru totul de acord.subtitlul este f explicit:"from doormat to dreamgirl” (de la pres de sters picioarele pina la fata de vis).v-o recomand,desi sunt destul de sceptica in privinta efectului ei,in sensul k citim,admitem,dar continuam sa ne prostim.(femeile in general,miloagele in special)..
e foarte placuta si pe mine m-a amuzat(nu mai mult dkt intamplari reale pe kre le aud despre diferite fete,si tokmai de aia nu imi permit sa contrazik niciun barbat knd zike "femeile sunt proaste".pt k intr`adevar sunt cate unele kre fak anumite gesturi si anumite "plecaciuni" de-ti sta mintea`n lok...ei...eu pe alea le numesc pur si foarte simplu' "sfidari la adresa femeii" si orikat m-as chinui sa le inteleg nu pot...dar ma rog...fiecare(barbat) face ce vrea cu viata ei!
sunt mii de pasaje in kartea aia unde se demonstreaza k daca nu faci figuri si nu devii o provocare pentru omul de care te-ai indragostit, sansele ca el sa fie inrobit de dragoste sunt minime.ca, daca iti faci programul in functie de un barbat, daca toate planurile si conceptiile tale se invartesk in jurul toanelor lui, daca ai exces de zel in a-i implini toate nazuintele, pierzi enorm.
greseli clasice ale femeilor topite dupa un barbat - acum rezum, in mare, ideile cartii: in primul rind, daca se citeste pe fata ta ca nu poti trai fara el, te-ai ars.el e amabil (in cel mai bun caz) si se preface ca apreciaza dragostea ta neconditionata, insa in simburele mic al gindului sau, casca de-i trosnesc falcile. Bun, esti lata dupa el, pai acum el cu ce se mai ocupa, ce-are de cucerit? Va esua in fotbal, asta in cazul fericit, fiindca macar acolo exista surprize si batalia din Liga Unu e inca torida.Alta eroare fatala (favorita mea): iti mulezi programul dupa el, tu faci ce vrei numai pina-n momentul in care, in sfirsit, te suna. Daca el vrea ceva, fereasca Sfintul sa zici “nu pot”. alergi sugrumata unde vrea el, cind vrea el, daca vrea el.o greseala cumplita - si asta nu din orgoliu, ci pur si simplu din punctul de vedere al strategiei relatiilor. Zice autoarea, in carte (citez din memorie): daca el te suna la miezul noptii, fiindca i s-a facut chef de sex sau, ma rog, de-o companie fara complicatii, tu lasi tot si fugi noaptea la el.e ca si cum ai avea pe masina un semnal luminos cu “We Deliver”, ca firmele de pizza.
nu mai povestesk din carte,va las s`o cititi;pt k incepind cu mine si continuind cu mai toate femininele din jurul meu, pacatuim toata viata incercind sa convingem un barbat ca il iubim, ca si cum asta ar fi drama lui, ca nu ne crede. Yeah, right.
Vad cite-o femeie care isi lasa balta prietenii, intr-o simbata seara, desi acceptase sa iasa cu ei in oras, fiindca la 23.45 a dat iubitul bip si ea, ravasita de atita dragoste din partea lui, l-a sunat inapoi si s-a repezit, concomitent, la un taxi, sa mearga acolo unde o cheama dinsul. Stiu femei care refuza oferte, calatorii de afaceri, invitatii, distractii, numai ca sa nu-l scape pe el din ochi, sa nu cumva sa vrea el taman atunci sa mearga undeva, s-o cheme la el, si ea sa fie, Doamne fereste, plecata la New York sau la Paris - ce dezamagire oribila, ce ghinion ar fi sa stai tolanita intr-un hotel din Miami, cind iubitul tau (care nu ti-a mai spus ceva cit de cit dragut de-o saptamina) te cheama in sfirsit sa te dezbrace un pic…Femeile au senzatia k, daca se dau peste cap sa alimenteze toate nazuintele unui barbat, isi sapa, incet si sigur, drum spre inima lui. O aberatie. un barbat caruia ii ierti orice, ii oferi orice, ii gatesti orice si-i promiti orice va continua in acelasi ritm ingrat si in esenta profitor sentimental, chiar daca isi manifesta, ipocrit, remuscarile. Femeilor le e teama sa creeze incertitudini intr-o relatie. nu vor ca barbatul din viata lor sa le suspecteze de nimic imoral, pasamite vor k el sa doarma linistit, cu falca infundata, fara nicio grija, in fulgii pernei. Pai da, si reversul acestei stari de puf mental va fi insasi moliciunea relatiei. Femeile nu inteleg k un barbat caruia nu-i coci inima nu va face niciun efort sa le asigure de dragostea lui chioara. Pentru ei, prezinti interes numai (sau, ma rog, mai ales) atunci cind simt ca te pot pierde.eu nu vreau sa imping pe nimeni catre nimic acrobatic,dar dk ash fi ca fetele pe kre le descrie autoarea,m-as intreba atat:knd a fost ultima oara cand i-am spus "nu".femeia crede k, daca reuseste sa cocoloseasca un barbat (nimic mai usor pe lume), el va fi sedus de bunatatea ei si o va compara, excitat, cu fostele lui iubite (toate niste vipere). Dar, culmea, desi el le birfeste pe fostele lui si sustine k i-au mincat sufletul si l-au dezamagit si l-au inselat, tot catre ele isi indreapta suspinele nostalgice(garantez,din proprie experienta).Daca imi da kineva exemplu de vreo iubire memorabila in care femeia se manifesta ca o oaie cu ochi blegi si lina calda, eu renunt la orice idee si va las sa-mi trageti si doua,trei palme k sa ma trezesk.
Dar pina atunci, hai sa evitam relatiile astea...

miercuri, 27 mai 2009

...

imbatranesc si anii rad de mine ...imbatranesc si tot mi`e dor de tine ...
atat!

luni, 25 mai 2009

Cand am incetat sa mai fim copii, am murit !

la 1 iunie e ziua copiilor,si deci a noastra,toti cei care suntem inka vii.tin pe tamplele sufletului fire albe de par,dar ma straduiesc sa port inca in ochi privirea naiva cu care as vrea sa cred ca cerul poate fi adus pana la inaltimea mainii mele ridikate.am dragostea pentru bunica mea care ma pastreaza in memorie la varsta genunchilor juliti pe imasurile unui sat de la tzara,si ma-nchin la icoana care-mi este de cand ma stiu,aceeasi!macar atat cat a existat ea,eu am fost copil !..iar de cand a plecat definitiv... nu numai k nu mai exista copilarie,dar tineretea insasi pare un amurg al vietii...

luni, 18 mai 2009

vacanta de vara !

Cu nodul acela din gat care insoteste fiecare amintire a unui timp, a unui spatiu, a unor oameni, dar mai ales a copilariei pierdute, ma vad si acum de nestavilit,de neoprit,de necontrolat in zilele vacantei de vara...de fiekare data kand ajungeam „La tara” simteam nevoia sa fug mereu nebuna... fugeam de acasa, fugeam la jiu, fugeam in satele vecine..fara sa-mi fak vreo problema din pricina bunicilor,bietii...imi amintesk k am plekat odata in juru pranzului pe furis,cu o galeata cat mine de mare,chipurile sa ii dau apa capritei noastre protapita la 3 ulite mai inkolo...knd de fapt eu stiusem din prima secunda ca ma voi alatura celorlalti copii "nebuni" de prin sat sa mergem sa facem baie....si uite-asa,luata cu iuresul copilariei am pierdut notiunea timpului dar si pe cea a memoriei kre ar fi trebuit sa-mi aminteaska faptul k bunicul meu(la ora amiezii ,la kre nu intelegea ce tot faceam cu capra aia de nu mai ajung akasa)trecea intotdeauna in drumul lui spre gradina prin locul acela.knd un koleg de joaka a urlat la mine sa bag capul sub apa,era deja prea tarziu sa trec neobservata.a inceput sa alerge dupa mine,timp in kre eu tzusti,am iesit din apa si am luat`o la fuga pe kamp,rahitica cum eram pe atunci,si`n chiloti,si fugeam...fara sa ma uit in urma,de-mi sfaraiau calcaiele pana s-a dat batut...stiam k skapsem doar temporar,asa k atunci knd s-a inserat si tataie trebuia sa ajunga aksa m-am aciuat la niste fini care stateau vizavi de casa noastra mintindu-i ca toti cei ai casei stiau unde aveam sa dorm in noaptea aceea si fusesera de acord.Am adormit,dar aveam sa aflu mai tarziu si sa constientizez acum, mare fiind si cu putere de discernamant,ca a fost una dintre cele mai grele si mai albe nopti din viata bunicilor mei..m-au kautat in tot satul,la surorile bunicii mele,la sora bunicului meu,la prietenele mele de joaka,in lanurile de porumb de la sosea,la canalul unde fusesem prinsa dup`amiaza...peste tot!
in final,deznadajduiti si disperati k probabil ma inecasem in apa canalului:)),au anuntat`o pe mama mea care ma crezuse in siguranta si kre akum venise cu toata familia cu masina de la craiova sa-mi pescuiasca trupul de prin apele jiului...:)imaginea trupului meu rahitic,inecat,inert ma inspaimanta si pe mine akum,knd privesk episodul asta cu detasare si ku oarecare zambet al sufletului pentru nebuniile kre fac fiecare copilarie unica pentru cel care a trait-o.
ma rog,intr`un final,knd se intaurase ditamai jalea in kurtea noastra plina de masini,mi-am dat seama k trebuie sa ies din askunzatoare si am asteptat momentul in kre mama mea se intorsese epuizata de cautari iar in klipa in kre am intrat tiptil pe poarta primul care m-a vazut a fost bunica-miu kre a ramas incremenit pe banka pe care era asezat. Chipul lui parca trasnit de fulger, statuie in timp, mi-a ramas in minte. Mami m-a luat in brate si abia acum a-nceput sa ma jeleasca mai cu foc, iar restul imi pupau ba manutele, ba piciorusele murdare...:)
cu totii cred ca ne intoarcem in timp pe ulitele copilariei si`i multumesk lui Dumnezeu ca viata mea a inceput intr-un sat de la marginea Jiului,k nu m-am naskut precum copiii din zilele de azi kre au inlocuit ochiurile facute`n tigaie de bunici cu McChickenul de la Mc Donald’s sau porumbu’ copt in test incalzit cu taciuni cu cel fiert de la KFC, modern ambalat,sania de lemn cu masinutele de la karting,costumasele crosetate de mamaie cu deuxpiece-uri Christian Dior baby..
orikat am fi de mari ne intoarcem mereu la ce-am trait in kopilarie,la momentele in care am fakut prima alegere,inconstienta,de pe tava motului sau a turtei,trasandu-ne,makar la nivel de superstitie,destinul,la clipa in care am vorbit pentru prima data, la primele coronite, la paradisul pierdut in care altii aveau grija noastra, fiind iubiti neconditionat si iertandu-ni-se orice greseala pe motivul inocentei si a nestiintei noastre...

duminică, 3 mai 2009

"Te salvez de mine fiindcă te iubesc."

evident k randurile din titlu sunt ale lui adrian paunescu,poetul inimii si al sufletului meu...
si pt k tot am recitit azi un interviu de-al lui din Jurnalul National,despre muzele kre l-au inspirat,raman la ideea mea k e un poet prea mare pentru timpurile mici in kre traieste!Ma ravaseste!trec prin toate starile.Il iubesk pentru versurile pe kre ii le stiu pe dinafara,si mai ales ii inteleg uitarea ultimei mari povesti de iubire.Stiu ce inseamna sa iubesti un barbat mai in varsta,stiu kum e sa il intorci in timp,stiu kum este sa-ti fie vandut cel mai mare fals din istoria minciunii,acela k esti inca tanara si mereu vei fi,stiu kum e kand ea cere mult,si mai mult,si mai mult iar el sa simta,sa vrea,sa-si doreaska,dar sa nu-i poata da..stiu kum e sa suferi MAI MULT....pt k in timp ce ea-i libera sa strige, sa urle, sa planga si, mai ales, sa se confeseze prietenelor, tu nu-l ai decat pe Dumnezeu caruia, oricum, nu-i mai poti marturisi, nici macar drept terapie, pentru ca El stie oricum...
Stiu kum e sa vrei sa-ti rupi lanturile pe kre le porti la maini si la picioare,sa te zbati ca o pasare insangerata, cazuta in zborul ei frant si rapusa de sageata a neintelesurilor pe care trebuie sa le porti cu tine si mai stiu cum e cand femeia pe care tu ai inaltat-o la rangul de regina sa nu-si doreasca piedestalul, pentru ca ea are rau de inaltime si-si vrea pasii pe pamantul sigur, pe care nu poate visa decat teluricele dorinte femeiesti: o casatorie legala, indiferent daca aceasta va aduce cu sine haloul de ipocrizie din care nu i se va mai vedea, vreodata, chipul conturat..
Dar mai presus de toate stiu ce greu este sa bei cupa cu cucuta dezamagirii unei iubiri pe care ai crezut-o, pe care ai sperat-o, ultima, cea dintai si de pe urma, cea mai mare care poate fi lasata lumii....
si pentru asta jur solemn k am sa-i cumpar Cartea Cartilor care isi merita toti banii si kre ma va face cea mai fericita.......pt k da,intre timp am invatat sa ma bucur de lukrurile marunte...kum iti doreai de fapt si nu credeai k am sa reusesk...:P

marți, 28 aprilie 2009

k pakala:)

sunt obosita,sunt fara vlaga,dupa o noapte dormita pe sfert si o zi petrekuta pe de-a-ntregul la datorie...nu-mi mai gasesk kuvintele sau poate k adevarurile pe kre as putea sa le spun ar trebui sa ramana in intunerik,atat timp kat ele tin de interzis si nu de permis...stiu k prin kteva vorbe,prin kteva gesturi as putea distruge imaginarul echilibru pe kre cineva krede k`l traieste...dar nu vreau!bleah..toata lumea ma tachineaza...dar kum de ce tak knd pe mine NU MA INTERESEAZA ?knd eu nu vreau dkt binele acelora de kre NU MA MAI INTERESEAZA?...mie imi ajunge sa am langa mn absenta barbatului iubit in schimbul gandului si iubirii lui,de ce m-ar mai interesa de altii?
Uneori chiar nu pot skrie tot ce-as vrea sa skriu,chiar nu pot spune tot ke as vrea sa spun..uneori adevarul pe kre`l simt ..i-ar fake atat de nefericiti pe altii...adevarul acela in kre s-ar regasi cu siguranta..nu mi-ar fake nikiun bine...dar mie?!?...
caci de atatea ori eu sunt si altkineva,am luat khipul celui de langa mine..purtandu-i eul fara sa-i port si numele..

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Nu stiu!

knd o prietena i-a spus prietenului ei ateu konvins "Hristos a inviat" el i-a replikat :"de unde stii?Demonstreaza"..m-am gandit k dk as fi fost eu in lokul ei as fi raspuns "nu pot" ...knd dalai lama a fost intrebat de ce un popor profund religios prekum cel tibetan a fost atat de prigonit in istorie,liderul spiritual a raspuns k "nu stie"...Sunt lukruri,sunt realitati kare NU mai trebuie nici demonstrate si nici explikate.......knd am recitit zilele astea "Confesiunile" Sfantului Augustin,o karte draga mie,pe kre am citit-o ku ani in urma,pe nerasuflate,am plans pana la epuziare...scutu' meu de rimel a kazut si cel mai fierbinte plans,inexplikabil,mi-a kazut din ochii pe kre incepusem sa mi-i simt izvoare la un moment dat...nu-mi cer sa gasesk vreun rost acestor lacrimi,caci mintea mea n-a reusit sa gaseaska niciunul.sunt interogatii la care raspunsul cel mai intelept este "nu stiu"-ul izbavitor...
PS. Nu stiu daka "voi avea ceea ce merit: mai multa fericire si mai putina tristete, mai multa lumina si mai putine intrebari fara raspuns",dar stiu ka numele tau sta skris in acatistele lasate la toate altarele.

luni, 20 aprilie 2009

Hristos a inviat!!!

Hristos a inviat!!!
Cred ca anul acesta,Hristos a inviat special pentru mine.Sper sa fi inviat in mod special si pt toti cei dragi mie,pt cei pe kre-i port in suflet,pentru cei care rostesc rugaciuni in numele meu, pentru dusmanii mei – poate astfel isi vor gasi si ei linistea – si pentru toti cei care cred cu adevarat in Dumnezeu!
L-am simtit aproape pe Dumnezeu,chiar daka-n ultimul timp, prea konectata la viata cotidiana, nu am mai rostit rugaciuni lungi, genunchii mei nu s-au mai indoit atat de des in fata Maicii Domnului si, in general, am fost o credincioasa mai putin practikanta dekat in alte perioade in care treceam pragul bisericii khiar zilnic, gasindu-ma si regasindu-ma ca-ntru-n flux si reflux continuu al iubirii mele pentru El, al iertarii Lui pentru mine.
Multi mi-au povestit despre dezamagirile din noaptea de Inviere,provokata ba de-un preot afon si ragusit,ba de sonorizari proaste..Si imi dau seama k iar am avut norok!Manastirea la care am fost(si ma duk mereu) este cu adevarat o kasa a Domnului pe pamant!Uneori am senzatia ca-i simt rasuflarea la slujbe, alteori mi se pare ca ma cuprinde de dupa umeri si ma saruta pe crestetul capului.
L-am simtit si-n noaptea de Inviere. Era langa mine!
Vicarul a oficiat slujba, iar in spatele lui vreo zece preoti, imbracati toti in vesminte aurii, cantau troparul „Hristos a inviat". Preotul Nectarie, staretul Manastirii, are o voce atat de puternica incat simti cuvintele Evangheliei in stomac, in suflet, in aorta. Iar cand parintele meu duhovnic,prea iubitul meu,kanta: „Pe Prea Sfanta, Prea Curata Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria cu toti sfintii sa o pomenim!" am plans. Plang de fiecare data. E ceva in vocea lui, e o scanteie care-mi aprinde un rug pe dinauntru...
eu imi mentin parerea k Dumnezeu se simte,nu se explika.El tine de emotii,nu de matematici.Cata skoala a facut Iisus Hristos?Nici una.Cata stiinta din karti avea Fiul,la 12 ani,kand le punea batranilor invatatori din templu intrebari ce-i depaseau,lasandu-i ca pe niste pesti fara de glas?este acelasi si ptr un doktor in religie,si pentru un taran.eu spre ex,Il simt mereu dupa mine..uneori i-am cerut ceva seara si mi-a dat dimineata.alteori i-am kerut ani la rand si nu m-a auzit..Nu ma supar pe El,nu-L cert,nu-L intreb revoltata „De ce?" si sper sa-mi dea intelepciunea si pacea de-a primi linistita orice mi-ar darui, bine sau rau.

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Primiti aceste ganduri indumnezeite

de Invierea Domnului.
am speranta ca ii va face buni pe kei rai,milosi pe cei meschini,credinciosi pe atei.Mai am si sperante interioare pe kre nu le pot scrie sau rosti,ci doar nutri.
Ma rog pentru voi...ma rog pentru tine...
Iar tu...sa-mi dai Lumina!

miercuri, 1 aprilie 2009

1 aprilie

azi noapte,o prietena de-a mea,dupa multe eforturi de a se konvinge pe ea insasi k trebuie sa fie seincera ku mine si sa ma avertizeze,mi-a marturisit c-a vazut-o pe una dintre cele mai apropiate prietene ale mele,impreuna cu barbatul pe kre-l iubesk...
N-ar fi fost nimik nefiresc dk cei doi ar mai fi iesit vreodata impreuna,fara mine,dk s-ar mai fi conversat vreodata in absenta mea,dar nu numai k s-au vazut de cateva ori si,de fiecare data el era insotit de mine,dar sunt si total nepotriviti pt o idila.vestea m-a naucit komplet,si culmea,m-am simtit tradata de ea mai mult dkt de el,caci fak parte din categoria celor care cred ca barbatii pot fi temporari in destinul unei femei, dar prietenii sunt aceia pe kare imi place sa-i "condamn pe viata".desi era doua noaptea, primul impuls a fost s-o sun imediat pe ea.deja imi crescuse tensiunea si kred k dk mi-ar fi raspuns o dinamitam prin telefon.am auzit un ras nebun in telefon...prietena mea mi-a spus k-a fost doar o pacaleala...prima a zilei de 1 aprilie.
Mi-a revenit cu greu kalmul si am ras dupa multe minute de propria-mi naivitate, insa imaginea tradarii ma obsedeaza inka,si akum,aproape de apusul zilei..
gandindu-ma mai bine la prietenele mele,mi-am dat seama k niciuna dintre cele pe kre le-am creditat ku acest "statut",nu mi-au luat vreodata iubitul,nici kat tp a fost cu mine,nici dupa ke-am pus punkt relatiei.nu stiu insa dk asta se datoreaza respectului pe kre ele l-au nutrit pt mine,fricii pe kre razbunarea mea le-ar inspira-o sau,pur si simplu,faptului k barbatul pe care l-am iubit eu era atipic si nu corespundea grilei pe care ele o aveau despre idealul masculin.mai mult dkt atat,m-a inzestrat Dumnezeu genetic cu o detasare totala fata de sentimentul de gelozie sau de posesivitate,si cu riskul de a ma contrazice (tenisune,dinamitare) krd k am cel putin doua puncte de vedere asupra aceluiasi fapt,pt k a fi dezamagita de o prietena este ku totul altceva dkt a nu fi geloasa intr-o relatie.nu i-am pus nikiodata "catuse" la trup barbatului meu,ci am preferat sa-i pun la inima...chestie de optika!
revenind insa la semnifikatia zilei de 1 aprilie.....m-as fi bukurat k in lok de pacaleli sa fi primit poezii pe mail,sau muzika....chiar in klipa in kre skriu aceste randuri,pe fundalul computerului meu se aude o melodie superba...si muzika asta ma fake sa uit chiar si ce zi e astazi,sa uit k timpul se masoara...chiar daka tin la incheietura mainii ceasul kare-mi aminteste k totul e trecator...tu,eu...noi impreunati...

marți, 31 martie 2009

Adevaratele infrangeri

Am fost atat de fericita astazi...
asa cum ti-am spus dimineata,cand eram agatata de gatul tau...si spre seara knd a cazut o atat de mare dovada de dragoste din cer,catre tine,catre mine,catre visul in kre cel putin noi doi mai credem,mai speram!Uneori kred k eu ma bucur chiar mai mult dkt tine cand viata te razbuna.
oricum,stim amandoi k dincolo de iubire,liantul durabil dintre noi este orizontul komun spre care privim si lupta pentru victoria ta.Tu mergi cu pasi siguri pe pamant,eu zbor cu kapul in nori,pentru ca...
nu dor nici luptele pierdute,nici ranile din piept nu dor,cum dor acele brate slute,care sa lupte nu mai vor.
cat inima in piept iti canta,ce'nseamna'n lupta-un brat rapus?,ce-ti pasa'n colb de-o spada franta,cand te ridici c'un steag mai sus?
infrant nu esti atunci cand sangeri,nici ochii cand in lacrimi ti-s,
adevaratele infrangeri,
SUNT RENUNTARILE LA VIS.
"Indemn la lupta"-Radu Gyr

luni, 30 martie 2009

vacanta...trecuta :)

week-end de femei libere...adik in asta a constat vacanta mea superba de anu' trecut in care m-am lasat mai mult tarata de prietena mea si trimisa colet de ai mei decat sa ma duc de bunavoie,ca numai de vacante nu-mi ardea mie vara trecuta,si Doamne! ,inainte eram prima,ma duceam peste tot ,imi eram de ajuns eu mie + valizele mele :)(multeee)
am plekat vinerea si ne-am intors duminika seara,numai noi doua,incercand sa descoperim diferentele dintre vacanta noastra si vakanta in doi..
gandurile barbatului pe kre il iubesc si care ma iubeste,trimise telepatic,sms-istic sau pur si simplu telefonic...nici sa ma simt singura,nici sa ma simt libera,desi imi dorisem balonul ala de oxigen in viata mea de cuplu.si pt o geamana autenica,nevoia de libertate este aproape ca dependenta umana de aer,de apa,de somn.
ne-am cazat la un super hotel,nu neaparat pt ca nu mai aveam loc de noi pe strada,ci pur si simplu ne-am zis ca daca tot stam putin,macar sa ne simtim regine.si asa ne-am simtit!!!in jurul nostru plin de miliardari si babe cu piele atarnand.din cand in cand mai dadeam si peste cate un barbat interesant,singur,care kauta cu privirea o posibila imperechere pentru o noapte, un weekend sau chiar pentru o viata!in fond,cate casnicii nu s-au naskut la malul marii sau la semaforul unui koltz de strada?
eu recunosc ca ma zbateam dilematic intre iubirea barbatului meu,care imi kam obliga konstiinta la fidelitate suprema,si dorinta de-a vedea daca inka mai pot cuceri pe cineva.
ca orice femei singure,nu extraordinar de dragute:),dar orikum tinere comparativ cu babele bogate si schimonosite care ne inconjurau(ca...in general,banii vin la varsta la kre ii folosesti mai mult pe tratamente dkt pe bucurii!),trezeam pt cei din jur si interes si comentarii.unii credeau k suntem fetele vreunor tati bogati,altfel cum am fi reusit sa stam la hotelul ala?oricum pe noi toate privirile nu faceau dekt sa ne amuze.eu una,kndva poate eram receptiva la ele,atunci insa,cand inima imi era plina de chipul barbatului meu,ceilalti nu mai constituiau dkt subiect de umor pt mine si pt el.ma rog,eu ma amuzam mai mult,el mai putin !:))
Evident k am gasit si acolo o biserica.sora-mea a si pus pariu cand am plecat de acasa,k in lok sa stau pe plaja si sa ma relaxez,"o sa kaut ca nebuna un loc de inchinaciune".Gasisem o biserica veche de sute de ani,pe dinafara de-a dreptu` impresionanta,pe dinauntru destul de anosta si fara nimik spectaculos.Dar ce mai conta interiorul atat timp kat adapostea o icoana a Maicii Domnului in fata careia puteam ingenunchea sa ma rog??Am aprins lumanari,m-am rugat pt mine,pt ai mei,pt el,pt micutul care urma sa vina abia peste ceva timp si a carui nastere o invocasem in fiecare secunda inainte,deja simtiind de atunci k daka mi-ar fi cerut cineva i-as fi dat si ochii mei,caci ku gandul la el simteam k eu traisem si vazusem destule...
A doua zi,pe knd ne pregateam sa plecam,ma intalnesc ku o prietena de-a sora-mii,kre era impreuna ku baietelul ei.Am ramas traznita de kt de mare se fakuse,era aproape cat ea.Ea era neschimbata,la fel de frumoasa,de tanara,detasata.Mi-a zis k par un pic trista(tristetea,de fapt,e a mea),ca stie ea k am un romantism nativ pe kre orice femeie il are si pe kre adesea barbatii nu-l inteleg.ma uitam la ea si imi dadeam seama k as vrea sa fiu k ea peste ani,sa par o sora mai mare pe langa fiul meu.imi zike k e multumita k toto e sanatos si ca-n rest totul pare a avea o rezolvare.
Si s-a fakut luni...si a inceput o alta saptamana in kre eu si prietena mea aveam sa o luam de la kapat...si-n care eu numaram clipele pana cand aveam sa gasesk okazia sa-i spun sufletului meu pereche k as darui cu drag vakantele "de femei libere" pentru o viata ku el ..!

sâmbătă, 28 martie 2009

Dumnezeu a fost bun cu mine !

Nici n-am kuvinte sa-I multumesk, nici n-am timp suficient sa-I citesk rugaciunile de recunostinta, nici n-am suflet kurat sa fak atatea gesturi kare sa-L „remunereze” pentru generozitate.am avut zile in kare mergeam pe strada nauca si nu stiam de kapul meu.m-am straduit sa tin fruntea sus,sa par puternika desi mai aveam putin si ma prabuseam la propriu in fata oamenilor mei dragi si a prietenilor..ajunsesem nebuna de durere kred...
si mereu,deznadajduita,n-am stiut sa fak dkt un singur lukru...sa ma opresk la biserica si sa ingenunchez.este singurul loc unde nu am putut sa cosmetizez realitatea..si plangeam, si plangeam... plangeam disperat, plangeam a urlet de fiara sfasiata,park numai asta imi ramasese de fakut...aveam kosmaruri si ma trezeam urland si ma linisteam abia spre dimineatza in bratele kre-mi mai ramasesera...
Nu stiu kine anume: Maica Domnului, Sfantul sau Dumnezeu, dar CINEVA mi-a schimbat viata!mi-am eliberat inima si sufletul pentru un barbat pe kre Dumnezeu mi l-a adus in viata si pt kre multumesk si-n kulkare si-n skulare.uneori park traiesk in filme,ma frek la ochi sa vad daca visez,ca poate totusi nu mi se intampla mie..parka iubesc un inger,nu un om!offfff.....toata lumea m-a ajutat ..au fost langa mine fara pretentii,fara asteptari..nu stiu cum o sa le multumesc vreodata...uneori simt nevoia sa-i "impartasesc" tuturor...akum ceva timp ma intrebam..si nu am reusit sa raspund si nu voi reusi nikiodata..'de ce mi-a luat Dumnezeu totul?"...stiu..chiar mi-a luat TOTUL...dar s-a milit si mi-a dat totusi in schimb....ATAT DE MULT...

duminică, 22 martie 2009

Ruga pentru parinti

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi
Cheama-i Doamne inapoi,
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fa-i mai tineri decat noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.
Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.
E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

vineri, 20 martie 2009

inima mea

a ramas keva in mine ke nu s-a putut schimba niciodata.un sambure de spaima si de neajutorare,senzatia kontinua k oricine altcineva ar putea sa fie mai mult,mai bine,mai de pretz sau mai de soi dkt mine.Si miezul de fok si de tristetze al naivitatii mele fara seaman pe lume.
Ma visez mereu in kasa in kare am kopilarit.In noptile mele in kre mi-e dat sa merg sau sa fiu katre akasa,ajung in kasa aceea saracacioasa in kre am stat pana am implinit treisprezece ani.personaje din prezentul meu,oameni rari,insemnati,pe kre nu i-am visat nikikand in visele mele de kopil,vin sa ma intalneaska in kasuta aceea de pe strada Principatelor Unite nr 29.Cei kre au mai trecut pe akolo imi spun k nu mai exista kasa noastra.k noii proprietari au inaltat in lokul ei o kasa mare,frumoasa,ku etaj.
N-am avut kurajul sa trek sa o vad.pentru ca mi-e teama sa rekunosk kat de kopil am ramas.in versiunile mele nemasluite, sunt tot o fetita...asteptand sa inceapa viata si sa vina noroacele.undeva...pastrez cu evlavie speranta ka barbatul pe kare l-am visat, perechea mea, ursitul meu, akela kare sa ma faka sa ma simt si sa fiu intreaga ka luna, perfekta ca soarele, va veni sa ma ia, sa ma treaka in brate toate pragurile fericirii.dar...pana atunci,jok jokuri de kopil destept si le duk la bun sfarsit ku seriozitate si grija.inka mai pastrez doua papusi de atunci,pe kre sincer le iubesk si pe kre din knd in knd le skot din kutie doar pt a le sterge de praf..in kurand,urmeaza k serile sa mi le petrek jukandu-ma de-a povestile si de-a adormitul in kantek de leagan...
In fiekare zi fak pe profesoara si, cel mai adesea, ma skot la tabla chiar pe mine insami. Si nu-mi dau note mari. sunt exigenta si grava.iar pentru atunki kand voi fi mare ku adevarat, fak exercitii de indragostire.imi incalzesk inima pentru nesfarsita mea dragoste, si-o las sa tropoteaska nebuna in klipe peste kare ceilalti trek usor cu intelesul…
Inima mea, pregatita orikand pentru dragoste… Inima mea, pregatita orikand pentru moarte… Inima mea,kantand, mereu,“Reinfloreste lemnul portii pe unde pleki, pe unde vii...in fata dragostei si-a mortii,noi toti redevenim copii”.
Ce dor mi-e de strazi neperpendikulare,ke dor mi-e de inimi vii...am avut o kasa a amintirilor akolo,kre nu mai exista dkt in sufletul si in inima mea,laolalta ku kei kre m-au iubit si mi-au rasfatat kopilaria.unii au plekat intr-o lume mai buna,le skriu,le vorbesk,ma rog pentru sufletele lor fara de pakat!Le multumesk,ku toata puterea gandului meu ka m-au krescut,m-au rasfatat, m-au iubit(fara klisee,am fost atat de iubita inkat am kredinta ferma k imi va ajunge pana la sfarsit)!si altfel nu stiu kum sa le intork imensa lor bunatate, dekat vorbindu-le si rugandu-L pe Dumnezeu sa mi-i odihneasca in liniste, pana ke sufletele noastre se vor reintalni…Magia kopilariei, aroma strazilor patriarhale,oamenii blanzi kare mi-au inobilat sufletul nu le voi mai gasi;dar le port ku drag si sfintenie in suflet.Mai plang de dorul lor…
dar..vorba principiului optimist kre imi kalauzeste viata..."ceea ce e mai bun, abia urmeaza sa vina!"........

duminică, 8 martie 2009

stare de bine ...

Nimeni,in afara de tine in toata lumea asta,nu poate intelege ce spun,ce fak,ce simt,si nu pot pricepe pe nimeni altkineva dekat pe tine.noi doi vorbim aceeasi limba fiindka am inventat-o impreuna.
viata mea se termina la tine,se termina si incepe tot ku tine...........te iubesk te iubeeeeeeeesk...iti multumesk...te iubesk...

sâmbătă, 7 martie 2009

luna femeilor

Conventionalismul zilei de 8 martie ne intoarce intotdeauna nu numai la gestul prin kare aratam ka pretuim femeia din viata fiekaruia-indiferent ca ea este mama sau sotia-ci ne fake sa ne gandim,kiar in abstrakt,kum ar fi fost lumea fara femei?!?Imposibil de imaginat,nu?...Sunt femeile oameni sau nu?A fost konsiderata de-a lungul vremii knd ispita diavolului,knd mireasa lui Iisus,knd eroare a naturii,dar indiferent de rolul pe kre l-a avut in societate de-a lungul istoriei-bucatarie-copii-biserica-femeia nu doar ka a generat razboaie duse de barbati, ci a luptat ea insasi pentru rekunoasterea drepturilor ei.
Asadar,mie mi se pare ca ea este cu atat mai puternica decat un barbat cu cat el a primit totul de la inceput, iar a trebuit sa cucereasca.Din pakate,Napoleon-eroul meu din istorie,m-a dezamagit cu misoginismul lui,parerile lui despre femeie fiind unele dintre kele mai limitative la adresa femeii,cel putin in punktul in kre prevedea k, in kazul in kare barbatul isi surprinde femeia in timpul unui adulter,o poate omori.De ce n-am beneficiat noi de un asemenea privilegiu???Orikum,n-ar fi fost dkt inka un argument pt a ne demonstra kapacitatea de-a ierta,de-a iubi in kontinuare si de-a arata k noi DAM viata,nu o luam!Poate asa se explica de ke bisericile sunt pline de femei, iar inchisorile sunt pline de barbati!
Simone de Beauvoire spunea "nu te nasti femeie, ci devii", iar slabiciunea ei kre a fakut`o sa`i ierte lui Sartre toate aventurile,unele chiar avute ku studentele ei mi-a intrarit inka o data konvingerea k NIMIC NU E CUM PARE.
In 2009 femeia si-a kapatat nu doar dreptul sa voteze,ki in unele tzari chiar sa konduka sau sa numeaska barbatzi,de-a fuma,de a conduke singura propria afacere,de a decide ptr ea si ptr ceilalti.
Si mie imi plake sa fiu libera,insa,in acelasi timp,mereu mi-am spus k cel mai mult pe lumea asta mi-ar placea sa fiu mica intr-o mana mare. Cred ka in esenta, fiekare femeie, indiferent kat de puternika ar fi si kapabila sa-si ghideze propriul sau destin, nu se simte "completa" dekat in raport ku un barbat. Este o interdependenta in fata kareia, de kele mai multe ori, femeia renunta la kariera ei pt el. De fapt, renunta pentru iubire.
concluzia e una...femeia, desi s-a revoltat la-nceput impotriva barbatului, a sfarsit prin a-l iubi. Iar el ar trebui sa-si aminteaska asta nu doar o data pe an!Caci intre timp...am kucerit si dreptul de-a ne pierde rabdarea.

vineri, 6 martie 2009

Friday afternoon fever

Plek acum spre kasa,am sa te kaut printre armonii straniu selectate,asa cum spui tu.Ma retrag inspre o sambata de a karei lene pufoasa mi-e kumva dor,in lipsa unei duminici kare sa ma faka exuberanta.
Iti doresk un week-end minunat,chiar si fara mine .

joi, 5 martie 2009

despre kopilaria mea

Nu este un timp de kare sa vreau sa-mi amintesc. Cu toate astea stiu ka daka n-ar fi fost asa cum a fost, n-as mai fi, astazi, omul care sunt. Am fost un copil dorit,cel putin mama mea a avut grija sa-mi arate tot timpu` asta.Am cunoscut alinturile,kadourile,jukariile si ku toate astea am fost mereu un copil singuratik, izolat de lume, dar atat de iubit de Dumnezeu!Mi-am petrekut primii ani din viata la kamin,unde niciodata nu mi-a plakut si unde traiam lungi ore de nefericire absolut neprogramat pentru ka erau kontinue,dar kre m-au ajutat sa ma-mpak astazi cu clipele lungi de singuratate.
La 7 ani, m-am dus la skoala si asemeni multor altor copii, am avut universul „strangulat” de-o cheie atarnata de gat.Nu ma lua nimeni de la skoala si kum singura ma duceam si veneam, am invatat inka de pe atunci kum sa merg singura prin viata, fara sa am nevoie de kineva care sa m-ajute sa traversez strada, fara ca kineva sa fie atent pentru mine, fara ka kineva sa-mi spuna kand trebuie sa manank, kand sa-mi fak temele sau ce sa kitesc.am invatat sau am fost invatata "de mika" faptul k daka eu pe mine insami nu m-ajut, nu e nimeni langa mine s-o faka!
Odata cu trecea anilor, am invatat ca durerea este kel mai puternik dintre sentimentele umane, acela pe care eu l-am simtit cel mai des, cel mai adank... de aceea, astazi, nu ma mai dor rautatile, invidiile oamenilor, despartirile de vreun barbat ratacit prin destinul meu...Nu stiu daka nenorocirile ii fak mai buni pe oameni, dar kred ca ii invata keva. Te schimba! Te schimba mult de tot. iti pot da tristete, fie si bine ascunsa, PE VIATA. Poti sa inveti keea ce trebuia sa stii deja si fara sa se intample – ka suntem egali in fata destinului, ka exista doar kateva lukruri esentiale in lume, kare tin de iubire, viata, moarte,restul sunt ipostaze, dekoruri, detalii, pentru o piesa in kare putem sa jukam roluri mai mult sau mai putin interesante.Sunt fff multe intrebari pe kre mi le pun si nu incerk sa ma mint,am invatat k trebuie sa kautam mereu raspunsuri dar ka exista intrebari la kare nu putem raspunde niciodata..sunt konstienta k sunt oameni de neinlokuit,nimeni nu le poate tine lokul sau lua lokul vreodata,nimeni,orikat de aproape ar fi de sufletul nostru nu poate sa semene ku ei...Asta este. Este crucea fiecaruia.
Am mai invatat (m-am mai invatat,de fapt) sa am un soi de imunitate pentru kre m-am mai si antrenat...Insa imi lipseste sarutul pe frunte si este gestul de tandrete kare ma-ngenuncheaza iremediabil, fara sa mai am puterea de-a ma ridika in fata kelui kare mi-l daruieste! Barbatii ma saruta pe gura,ka pe o femeie, fara sa stie ka vibrez ku mult mai mult, atunki kand simt rasuflarea unui suflet pe tampla mea!Nu am fost un kopil nefericit,am fost iubita(mai ales!) iar azi viata mea e plina de bukurii marunte,de realizari profesionale, de rekunoastere si respekt, de dragostea unor oameni pe kre ii am bine pusi pe "lista mea de multumiri"..
Invadilitatile sufletului te vor urmari mereu...orikat de "mare" ai fi kresut intre timp,orikat de puternik te krzi sau te dai..
Akum sunt mare, dar kat de dor mi-e de mine, de kopilul pe kare l-am tinut inlantuit in toti anii mei...

miercuri, 4 martie 2009

ceasul kare masoara iubirea

sunt iubiri banale(rau) si iubiri kre te urmaresk toata viata.kea despre kre skriu akum krd si sper sa faka parte din a doua kategorie.:)nu a fost cea mai lunga relatie a mea,din kontra,a fost ceva "la fok automat" dar ku siguranta cea mai mistuitoare.......chiar dk pare un kliseu,eu imi aduk aminte si in somn de prima noastra intalnire,knd eu eram imbrakata intr-un pulovar negru si aveam in mana o ciocolata cu kre venisem de pe drum si din kre apukasem sa manank kteva bukatele...el..inkordat ,rareori relaxat,asa kum aveam sa il vad mereu de atunci inkolo.atunci,asezati vizavi la o masuta pt oaspeti,am stiu k in ciuda realitatii ostile in kre fiecare isi dukea existenta,aveam sa impartim keva ke nu ne-am spus nikiodata,nu am consumat vreodata, ceva ce va ramane probabil liantul, firul invizibil intre sufletele noastre pentru inka multi ani de acum incolo: o iubire.

in tot akest timp l-am konsiderat amputat emotional,cu inima infirma,si l-am iubit in aceeasi masura in kre l-am kompatimit...iar el a recunoscut tandru k merita ambele ipostaze.m-am komportat k soldatul cel mai fidel din garda lui de imparat,am renuntat la prietenii si la oameni de kre eram legata doar pt k il judecau mai aspru dkt eram eu dispusa sa accept,si la sf zilei,al luptei,al renuntarilor..am primit in schimb cel mai indragostit sarut care-mi stralukeste pe frunte.

Mi-e dor de el knd plek,il nelinisteste departarea mea.putem fi despartiti de o strada,de kteva,putem fi aproape si nu avem nevoie de atingeri pentru a fi linistiti cu proximitatea celuilalt.s-a skimbat sub okii mei iar eu am desavarsit copilul rebel cu ciocolata in mana in ceea ce sunt azi.el a fost mereu eroul meu si omul pt kre m-am revoltat,a fost invingatorul din batalii pierdute,a fost omul pt kre am plans,i-am admirat statura impozanta,privirea aroganta ku kre se uita peste lume knd pierduse tot...M-a iubit pentru ca i-am umplut singuratatile si pentru ca nu i-am kerut nimic in schimb.
A daruit o singura data-n viata lui, caci, din pakate, n-are exercitiul generozitatii, si m-a ales pe mine!!!
intre o zapada si alta,intre un vis si multe altele devenite (i)realitate,intre cuvinte de dragoste gandite dar mai ales nerostite,intre ambiguitati preferate unul la adresa celuilalt,am oprit timpul...si-am inceput sa-l masuram din nou.de atunci...il port mereu la incheietura mainii si este singurul barbat care-mi poate masura sekundele in kre ii plek din viata,pentru a ma aduce el inapoi..
va veni klipa in kre in dreptul prenumelui meu va sta alt nume,clipa in care voi avea proprii meu copii,pe care o sa-i vad stand pe genunchii lui kandva si n-o sa ma mir delok,parul meu va albi sub ochii lui...el mereu se va intoarce pe campul bataliilor ratacite,in tp ke mie nu-mi va ramane dkt sa sper ca rugaciunile mele sa-l tina in viata pt a-i fi, din cand in cand..macar in aducerile aminte...
este barbatul iubit si neavut vreodata,raman femeia dorita si neatinsa nicicand.......sunt iubiri kre te urmaresc toata viata...El este aceea.

marți, 3 martie 2009

nu vom fi..exclamation point!

nu stiu kum sa ma port cu tine,nu stiu cum sa te pastrez,nu stiu cum sa te pierd!nu sunt in stare niciodata sa-ti spun lukrurile pe kre as vrea sa ti le spun,dar nici nu tac atunci kand ar trebui sa tac dracului..ma apuc sa indrug tot felu` de narozii,intr`o fastaceala aiuritoare,pe kre nu pot nici s`o explik,nici s`o stapanesk.imi spun intr`una k nu te vreau,k nu`mi lipsesti,k nu mi-e dor de tine..tu ai asa...o tinerete in tine..pe kre o aveam si eu pana akum kateva luni...dar de atunci pana acum simt k am imbatranit enorm!te invidiez si plang pt asta deopotriva,e minunat ca esti asa.......dragule,strainule,inventatule...intre noi nu va fi nikiodata nimik,stim prea bine amandoi...in gand,imi iau ramas bunn de la tine ori de kate ori te intalnesk,si`n toate clipele mele de ragaz mi se face dor de noi,cei kare NU AM FOST SI NU VOM FI NICIODATA!!!

duminică, 1 martie 2009

spring time

Sunt ca primavara asta de dincolo de geam, care ti se arata fara s-o strigi, fara s-o chemi, stiind ca nu ai cum sa nu ii simti lumina.