sâmbătă, 12 decembrie 2009

De cand ma stiu mi-au placut copiii.chiar si in perioadele in care ajunsesem sa ma indoiesc ca mai exista dragoste pe lume.Apoi, lucrurile s-au rostogolit catre viata mea de astazi fara sa am timp sa ma dezmeticesc. M-am indragostit brusc si definitiv, exact atunci cand renuntasem la orice vis de iubire. Si am constatat ca am ramas insarcinata inainte sa pricep ce se intampla cu mine, ce va fi cu viata mea, cu dragostea noastra inghesuita printre conventii si prejudecati.
Cand prima echografie la care medicul a incercat sa afle sexul copilului ne-a adus vestea ca vom avea o fetita,am fost, cumva, dezamagita. Dar m-am consolat cu gandul ca Dumnezeu le randuieste mai bine decat pricepem noi. Ca, intotdeauna, soarta face ordine intr-un fel cu mult mai intelept decat reusim noi prin propria noastra vointa. Si am consimtit, din adancul inimii(ma consolam mai mult) ca si de data asta..asa a fost sa fie.am petrecut mai bine de doua luni convinsa fiind ca port in pantec o fetita..I-am cautat si nume,dar nu i-am gasit niciunul,pt ca stiam doar unul singur...de baietel.
Cand am fost zilele trecute la alt echograf,mi s-a spus fara ezitari ca voi avea un baietel.Nu am mai crezut.Am mai stat putin, sa ma dezmeticesc, si am repetat echografia, la alt medic. Acum nu ma mai indoiesc. Voi avea un baietel, asa cum mi-am dorit nebuneste, in fiecare gand, in fiecare vis. De cand am aflat, ma imbat de revelatia ca, atunci cand iti doresti ceva din tot sufletul, dorinta se implineste.Ca eu,am parte de mai mult noroc decat am indraznit sa cer vreodata. Ca, dupa ce am renuntat sa mai ratacesc printre amoruri mintite, mi-a fost dat sa traiesc o iubire atat de mare, incat nu-mi lasa loc de ezitari. Ca voi avea un baietel pe care l-am asteptat mereu. Si care va purta numele pe care l-am gasit amandoi deodata intr-un adanc de speranta, intr-un inceput de zbor care nu se va termina niciodata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu