luni, 4 ianuarie 2010

A mai trecut un an... si cine stie cati au sa mai treaca!
Zilele trecute stateam de vorba cu o prietena care-mi spunea ca, daca i s-ar da posibilitatea alegerii intre a mai fi o data indragostita, chinuitor, sfasietor pentru sufletul ei, si a-si petrece restul zilelor intr-o existenta terna, lineara si fara bucurii,dar si fara bucurii,ar prefera ultima varianta. Ma situez, dimpotriva, exact in prima categorie. Si tocmai de aceea, urarea mea pentru anul care vine este aceea de-a va indragosti... de o idee, de un vis, de un om, de o profesie. Toata morala crestina este fundamentata pe iubire si nu pe lipsa ei pentru a ne proteja de eventualele dureri. Stam sub semnul crucii si-al rastignirii. Eu una, asa am fost toata viata mea... am ales drumul complicat, renuntand la cel simplu, am ales sa merg pe spini pentru a ma odihni apoi pe un pat din petale, am ales tot ceea ce aparent nu putea fi al meu pentru a avea satisfactia victoriei la sfarsitul unei lupte.
Nu va duceti existenta in limitele pe care vi le traseaza altii, ci in cele pe care le decideti voi insiva! Amintiti-va mereu ca cel mai mare pacat este deznadejdea si ca Dumnezeu nu i-a dezamagit vreodata pe cei care cred in El.Va doresc ceea ce-mi doresc si pentru mine insami: un an pe care sa il tineti minte!
oricum,anul acesta va fi unul special pentru mine... voi naste un baietel...!
Va doresc si voua un an in care sa vi se schimbe viata...in bine... cu un eveniment personal sau profesional. Prognozele pentru 2010 sunt atat de sumbre, predictiile atat de pesimiste, incat...aproape ca pana si speranta ne este paralizata.Nu lasati sa se intample asta ! Eu am castigat batalii exact atunci cand nimic nu le prevestea !Iar acum,abia astept ca baietelul meu sa se bucure in lumea lui naiva,in care este posibil sa zbori si cu picioarele pe pamant,iar eu deja traiesc prin el copilaria mea indepartata.Va doresc ca intreg anul sa va fie magic,precum lumea lor...a micutilor...Pe mine inceputul acestui an m-a gasit langa cei dragi, linistita, optimista, indragostita, dar mai ales iubita ... de oameni si de Dumnezeu !

Un comentariu:

  1. Apropo de iubirea aia sfasietoare/existenta anosta...pledez in sfarsit dupa putine incercari soldate cu un esec pe toate liniile pt o efemera existenta...nu poti nu ai cum...trebuie sa renunti la mult prea multe lucruri,unii dintre noi pot si le e bine...altii nu pot si prefera sa stearga tot cu un mare burete sperand ca pana pa sfarsit sa li se dea un semn ca au facut cea mai buna alegere...

    RăspundețiȘtergere